4. PREDESTINATIA SI PRESTIINTA LUI DUMNEZEU.

Texte biblice care par a sugera predestinaţia 

PSA 135 6. Domnul face tot  ce vrea în ceruri şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile. ROM 8. 29. 30  Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. EFE 1. 4. 5.  În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,   ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,   FAP 9. 15. Dar Domnul i-a zis: "Du-te, căci el  este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;  FAP 13. 48. Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut. FAP 14. 16. 17. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,   măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucît v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie."  ROM 9. 20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: "Pentru ce m-ai făcut aşa?"  1CO 12. 18. Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. EFE 1. 11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rînduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,  1TE 3. 3. pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rînduiţi. 2TE 2. 13. Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mîntuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. 2TI 1. 9. El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,  IUD 1. 1. Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:  ROM 13. 1. 2.  Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpînirile care sunt, au fost rînduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osînda. 1TE 5. 9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,  EXO 33. 19. Domnul a răspuns: "Voi  face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!" DEU 9. 4. 5.  Cînd îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu  zici în inima ta: "Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpînirea ţării acesteia." Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpînirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvîntul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. 1ÎM 12. 15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. DAN 4. 17. Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!"  IER 25. 12. Dar cînd se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor şi o voi preface în nişte dărîmături veşnice. IER 1. 5. "Mai înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem prooroc al neamurilor."    ISA 23. 11. Domnul şi-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împăraţii, a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului, ISA 45. 9. "Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pămîntului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: "Ce faci?" Şi lucrarea ta zice ea despre tine: "El n-are mîini?"   ROM 9. 13-18  după cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît."  Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur. Aşadar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: "Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul."   Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. EVR 6. 4 -6  Căci cei ce au fost luminaţi o dată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfînt,  şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,   şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Texte biblice care contrazic predestinaţia 

IER 26. 3. Poate că vor asculta, şi se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea, atunci Mă voi căi de răul, pe care mă gîndisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor." IER 13. 17. Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.  EZE 33. 11. Spune-le: "Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?" EZE 3. 20. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! 1PE 2. 7.8. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, "piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului";   Şi "o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere." Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sunt rînduiţi. 1TI 6. 20.21. Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat, fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,   pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit  cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin. ROM 3. 3. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? 1SA 2. 30. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: "Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi. DEU 30. 19. Iau azi cerul  şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta, 1TI 2. 4. care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. 2PE 3. 9. Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. IOA 3. 16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. APO 22. 17. Şi Duhul şi Mireasa zic: "Vino!" Şi cine aude, să zică: "Vino!" Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! IOA 1. 12.  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 1CO 9. 27. ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. ROM 4. 21. deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. IOS 24. 15. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului." IER 13. 17. Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 

Predestinaţia şi libertatea omului. 

Scriptura descoperă faptul că Dumnezeu are controlul deplin asupra lumii. El a „rînduit mai dinainte” pe oameni să fie asemenea chipului Fiului Său”, să fie adoptaţi ca fii şi fiice ale Sale şi să obţină astfel moştenirea. Verbul „a predestina” înseamnă „a determina mai dinainte”. Unii susţin că aceste pasaje ne învaţă că Dumnezeu alege în mod arbitrar pe unii pentru mîntuire, iar pe alţii pentru pieire, indiferent de propria lor alegere. Dar un studiu al contextului acestor pasaje arată că apostolul Pavel nu ne vorbeşte despre excluderea arbitară a unora de către Dumnezeu. Direcţia acestei argumentări este clară: acceptarea şi nu respingerea. Biblia declară în mod clar că Dumnezeu „doreşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. El „doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Nu există nici o dovadă că Dumnezeu a decretat ca unele persoane să fie pierdute; un astfel de decret ar nega Calvarul pe care Domnul Isus a murit pentru toţi. Cuvîntul „oricine” din textul Ioan 3, 16 înseamnă că oricine poate fi mîntuit. „Că voinţa liberă a omului este factorul determinant în destinul său este evident din faptul că Dumnezeu prezintă continuu rezultatele ascultării şi neascultării şi cere păcătosului să aleagă ascultarea şi viaţa şi din faptul că este posibil pentru credincios ca, după ce a primit odată şi a gustat darul ceresc, să cadă şi să fie pierdut .Dumnezeu poate prevedea ce alegere va face fiecare persoană, dar această cunoaştere mai dinainte a Sa nu determină ce anume alegere va fi făcută… Predestinaţia biblică constă în hotărîrea sau planul lui Dumnezeu, ca toţi aceia care aleg să creadă în Hristos să fie mîntuiţi” Atunci, ce vrea să zică Scriptura cînd spune despre Dumnezeu că „pe Iacov l-am iubit şi pe Esau l-am urît” şi că El a „împietrit inima lui Faraon”? Contextul acestor versete arată că subiectul lui Pavel este misiunea şi nu mîntuirea. Răscumpărarea este oferită tuturor oamenilor, dar Dumnezeu alege anumite persoane pentru lucrări speciale. Mîntuirea a fost în mod egal posibilă pentru Iacov şi Esau, dar Dumnezeu l-a ales pe Iacov, nu pe Esau, să fie linia prin care El să ducă lumii solia mîntuirii. Dumnezeu exercită suveranitatea Sa în strategia misiunii Sale. Cînd Scriptura spune că Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon, se atribuie lui Dumnezeu ceea ce El îngăduie şi nu se implică faptul că El doreşte sau porunceşte aceasta. Răspunsul negativ al lui Faraon la chemarea lui Dumnezeu ilustrează respectul lui Dumnezeu faţă de libertatea de alegere a omului.
Preştiinţa lui Dumnezeu şi libertatea omului. Unii cred că, în legătura lui Dumnezeu cu oamenii, El nu are cunoştinţă de alegerea lor, înainte ca aceasta să aibă loc, că Dumnezeu cunoaşte unele evenimente viitoare cum ar fi a doua venire, mileniul, refacerea pămîntului, dar că El nu are nici o idee cine va fi mîntuit. Ei consideră că legătura dinamică a lui Dumnezeu cu neamul omenesc ar fi în pericol, dacă El ar şti tot ce se întîmplă din veşnicie în veşnicie. Unii sugerează ideea că El S-ar plictisi, dacă ar şti sfîrşitul de la început.Dar cunoaşterea de către Dumnezeu a ceea ce va face cineva nu influenţează cu nimic alegerea sa, după cum cunoaşterea de către un istoric a ceea ce oamenii au făcut în trecut nu vine în conflict cu acţiunile lor. După cum un aparat de fotografiat înregistrează o scenă, dar nu o schimbă, tot aşa preştiinţa priveşte în viitor, fără să-l schimbe. Preştiinţa Dumnezeirii nu violează niciodată libertatea omului.